partidul vaselor NEcomunicante

exista PVC. Partidul vaselor comunicante. ceva organizatie pentru betivani. sau potatori. sau alcoolici. tot aia. buuuuun. acum sa povestim despre altii si mai faini.

despre aia care sunt prieteni buni da' uita sa mai sune, care iti trimit mesaje cu ocazia nasterii si sfintei cruci, si tu ca prostu te miri ca te mai au in agenda. oamenii "ioai ce bine ca ne-am intalnit, chiar ma gandeam sa te sun." oamenii "sunt atat de ocupat/a, dar bem o cafea curand". genu asta. aia care ti se pare ca au inteles tot, de fapt n-au inteles nimic. aia care desi n-au chef sa-ti vada mutra, te intreaba ce mai faci. "ce sa fac, bah, astept sfarsitu' lumii. acuma ca ai sunat, ma gandesc daca nu cumva o fi venit deja." aia care sunt oameni faini pe dinafara. un fel de mos craciun din ciocolata. fara umplutura. arata al dracu de bine, si te miri de ce naiba e asa usor. aaaa, e gol pe dinauntru. aha aha. oamenii aia care dorm o luna la tine in casa ca i-a dat mami/iubi afara si uita sa-ti zica cand pleaca inapoi la mami/iubi. le mai simti doar dulcea prezenta a absentei. aia pentru care codul bunelor maniere e un fel de biblie. capitolu "cum sa nu fi ipocrit" nu era inca tiparit.

pentru toti astia care sunt asa si in multe alte feluri, pentru cei care vorbesc atat de mult si nu zic nimic, pentru cei care trantesc citatu din ultima carte citita ca vezi doamne suntem culti, pentru aia care zambesc asa de mirobolant de zici ca le-a ramas orbicularu gurii in permanenta contractie, pentru aia care sunt asa finuti ca nu te deranjeaza decat cand au nevoie de ceva, care stau cu tine la masa si a doua zi nu te observa pe strada, dar mai ales pentru cei inconstanti in relatiile cu publicul exista Partidul Vaselor Necomunicante. deviza partidului: "tacerea e de aur".

bah, ma inscriu si eu. (si da, si noi ne f**** tot cu prezervativ. doamne fereste sa se mai nasca altii ca noi). cheers, mate!

cu melancolie, despre usi trantite

e bine cand inca trantim usi in urma noastra. cand inca avem motive de cearta. e bine cand inca ne urlam din tot laringele parerea, supararea. asta pentru ca stim ca cineva asculta. pentru ca vrem sa auda. inca ne pasa sa-i pese. ne certam, ne luptam, inca ne pasa. inca suntem tot doi. trantim usa, ascultam clinchetul timid al candelabrului, stam cu urechile atente sa vedem daca se intoarce. si se intoarce. mai tarziu, mai devreme. o usa trantita nu incheie niciodata nimic. o usa trantita e doar punct si virgula. adevaratele plecari sunt altele. cand armele au fost depuse, laringele ni se odihneste in cuvinte masurate, cand unul a incetat lupta. cand nu mai sunt motive de cearta. cand nu mai sunt motive. nici furie. nici teama stupida ca poate de data asta s-a crapat tavanul. cand toate s-au pus in ordine. sfarsitul e intotdeauna o usa inchisa incet pe dinafara.

dialog

"ne mai iubim?"
"da, dar acum ne iubim altfel decat atunci."
"cum altfel?"
"acum eu te iubesc prudent."
"mai cu masura?"
"nu. atunci te iubeam strans, cu groaza de a nu te pierde. acum te iubesc atat de mult incat te-as lasa sa pleci oricand, daca asta ai vrea. te iubesc mai in liniste, mai printre gene. te iubesc de pe marginea terenului, nu din centrul lui. te iubesc, dar iti las libertatea sa le zambesti altora, sa fii privita insistent, sa mergi singura in lume."
"si nu ti-e frica ca nu ma mai intorc? nu ti-e frica ca ma voi opri la un zambet strain? ca cineva ma va iubi iar imprudent?"
"imi asum riscul, imi asum frica, mi-as asuma esecul. si nu te-as putea iubi decat fericita. chiar daca fericirea ta ar fi langa altul."

ce bine ca suntem, pacat ca e toamna

Nu plec, ma duc sa-nghit pe rand, tot cate-o saptamana. O mestec repede, scuip vinerea si vin. Sa-mi lasi scrumiera tot acolo, langa pachetul de tigari aproape plin. Sa nu ma schimbi doar pentru ca nu pot sa te tin de mana, gandurile mele atarna-n barba ta, sa stii… sa nu ma uiti inchisa intr-un telefon, sa-mi spui noapte buna cand ma pun sa dorm. Promit ca te aud, ti s-au ascuns silabele la mine-n somn.

Asteapta-ma in gara, cu zambetul in ochi. Cu dragostea de mana. Eu ma grabesc, sper sa nu uite trenul sa m-aduca. Si iarta-ma ca trebuie apoi sa fug din nou.

mi s-a spus sa deschid ochii, sa ma uit in jur cu atentie, sa observ, sa invat. apoi sa aleg. si sa raman acolo. mi s-a spus sa-mi atarn cuvintele cu grija, sa nu spun vorbe mari degeaba, sa nu promit ce nu pot da. sa nu astept prea mult, sa nu ma multumesc cu prea putin. dar eu am alergat, m-am uitat cu pofta, am iubit prea mult, prea dintr-o data. am asteptat un "te iubesc" si am primit bucati de adevar invelite in imbratisari casante. dragalasenii schimonosite in locul unui inel. in loc de vin, bere. am vrut un "noi", am ramas totusi "eu si el".

n-am invatat nimic. inca nu stiu sa cern cuvintele, sa sortez oamenii, sa categorisesc zambetele. inca ma pierd fara speranta in priviri jucause, in promisiuni ce suna a clopot spart. inca uit de mine. inca uit de altii. inca uit ca daca te uiti prea mult in soare, nu mai vezi nimic. inca uit ca si lumina doare.

trebuie sa fugim. sa fugim sa nu ne ajunga din urma trecutul. si regretele. sa fugim repede de tot ce vrem si nu primim, de tot ce n-ar trebui sa vrem. sa fugim de noi atunci cand nu suntem cum ar trebui, sa fugim atunci cand suntem prosti si sa ne intoarcem mai destepti, mai calmi, mai decenti. trebuie sa fugim de privirile ce nu le intelegem si sa fugim repede, sa nu ramanem pierduti printre cuvinte nerostite. sa fugim de oameni ce nu ne sunt asemenea, sa fugim de ceea ce nu se cuvine, de esecuri, de lene, de frica.

trebuie sa fugim spre lumina. sa stam pe marginea prapastiei. trebuie sa sarim!

ce bine ca sunt, ce bine ca esti

pacat doar ca de fiecare data tu alegi sa pleci

p.s. nu-i frumos sa te joci asa